pentru liniștea învățată în anii calzi
când oamenii își prăbușesc oboseala la pământ
iar pietrele gesticulează obscen în timpul loviturilor
cauzatoare de spaime

voi bea consoanele oamenilor de o zi
cu un pachet de semințe hrănesc sirenele eșuate în colțul blocului
le scriu zvârcolirile
și amintirea apei desfigurându-se în ochii lor

din palmele mele se vor elibera toate urletele
până când am să devin de o frumusețe suportabilă
în fața monologului tău

de mâine am să fiu o poezie de nedescris